joi, 9 octombrie 2014

2

joi, octombrie 09, 2014 Scris de Cristina 1 comentariu
2 luni și mai multe miercuri și sâmbete și 8:55. Și întrebări fără răspuns și planuri neconcretizate și trecuturi și condiționale optative enervante și mesaje fără destinatar și doruri la fel. Și tăceri și singurătăți și pereți și dureri și lacune și rece și înfrânări și păienjeniș de vise rupte.


Love you back 

miercuri, 8 octombrie 2014

Teatrul Coquette caută voluntari

miercuri, octombrie 08, 2014 Scris de Cristina 2 comentarii
     Pentru că sunt voluntar convins și totodată pentru că de experiențele frumoase nu te poți bucura singur, dau veștile bune mai departe, așa cum vin ele, la început de an studențesc și în mijloc de toamnă și stagiune teatrală:

Teatrul Coquette din București (Calea Calarasi, nr. 94) caută voluntari pentru impresariere, relatii cu publicul si utilizarea aparaturii de sonorizare.




     Dintre avantaje, amintesc aici intrarea gratuită la spectacolele teatrului, participare la turneele organizate, reducere de 30% la cursul de limba germană al Școlii de Limba germană “Deutsch mit Erfolg” și posibilitatea de plată.

     Pe facebook si pe site-ul Teatrului Coquette puteți solicita mai multe detalii. Sau, mai simplu și direct, mail la adresa: acasa@teatrulcoquette.ro

marți, 7 octombrie 2014

Viața, ca o candelă

marți, octombrie 07, 2014 Scris de Cristina 1 comentariu
Candelele din comerț au tot felul de mărimi și forme și culori. Ceruri de calitate și consistență variată. Întocmai aluatului din care suntem făcuți noi, oamenii. Diverse tipologii, grămezi de vise și temeri, lupte individuale sau comune și bucurii mici sau sclipiri mari.

Candelele sunt aprinse întotdeauna de o mână, niciodată de la sine putere. Întocmai genezei noastre.

Ard mocnit sau cu flacară puternică. Încălzesc priviri și mâini întinse spre ele. Luminează drumuri, poate chiar suflete. Și noi facem asta uneori.

Candele ard un timp. Le aprinzi, te întorci cu spatele și-ți vezi de ale tale și, întorcându-te mai târziu, le găsești stinse. Așa cum se sting și oamenii.

vineri, 3 octombrie 2014

Antipoezie de sezon

vineri, octombrie 03, 2014 Scris de Pătrățel Niciun comentariu
E toamnă. E frig şi mi se strânge pielea pe obraji şi sângele pulsează înăuntru şi mă simt viu. E umezeală. În oase, nu doar în priviri şi în palmele care se stâng dureros, întrebător. E o altfel de toamnă sufleteascăe frig şi în minte.

Şi negru peste tot, departe de decoruri colorate de artişti cu mâini pline de har. Se descompune verdeaţa, întocmai cadavrelor. Sec, fără tresărire de emoţie. Sunt pregătirile de înmormântare şi rătăciţii în simţuri caută nostalgii în ritualurile astea, ce profanare să cred că înţeleg.

E ceaţă joasă, ca o confuzie emoţională, cât să mă facă nehotărât. Să mai cred în Lumină sau să aleg obscuritatea. E linişte, mă lovesc de orgolii în cuvinte. E gălăgie, ţip şi totul e în capul meu.

E toamnă şi nu mă mai sufoc.