"Acolo unde pui lacrimi, pune și Dumnezeu milă".
sâmbătă, 29 noiembrie 2014
vineri, 28 noiembrie 2014
Jucării online pentru picisi- aplicatia Cat Alone
Există o aplicație valabilă în android care se adresează direct distracției pisicilor, pentru liniștea părinților bipezi. Că dacă noi, stăpânii, petrecem atâta timp cu telefonul în mână, de ce nu ar sta și ele, dragele feline, cu lăbuțele la butonat?
Aplicația de care vorbesc se numește Cat Alone și constă în apariția pe ecran a diverse surse de interes: o bilă în mișcare, buburuze, un deget, muște, fluturi sau gândaci. Plusul aplicației în desfășurare este blocarea ecranului pentru alte funcții, astfel încât te asiguri că pisica nu o poate apela pe mama (care nu știe încă de animalul tău de companie) sau cine știe ce alte contacte.
Oscar și Tanti Roz, Eric- Emmanuel Schmitt
"De fapt, nu mi-e frică de necunoscut. Doar că mă enervează să pierd ceea ce cunosc".
Oscar este un copil de zece ani, bolnav de leucemie, cu un transplant medular ratat, care își petrece ultimele 12 zile din viață în spital. Știe că urmează să moară, cataloghează drept lașitate durerea părinților săi și ia viața în joacă, ajutat de poveștile despre Doamne- Doamne, despre curaj, lupte și iubire zugrăvite cu bunătate de Tanti Roz, cea mai bătrână dintre femeile care stau cu copiii bolnavi.
joi, 27 noiembrie 2014
Un Revelion ca altadata in Culise!
"Ce faci de Revelion?" e una dintre intrebarile care incheaga repetitiv dialoguri, cam din mijloc de vara, de cand se termina concediile si pana in ajun. Cumva, din motive personale, consider ca pe-trecerea dintre ani e un moment usor supraevaluat, mai ales ca eu sunt am fost o fana a introspectiilor de final si a obiectivelor de inceput.
Am incercat pana acum o multime de variante de sarbatorit evenimentul: acasa la mine, fiind gazda, acasa la prieteni, la cabana, la tara la bunici, in club, in Bucuresti, in provincie, in Roma, in intimitate sau cu gasti galagioase, cu familia, cu o mana de prieteni sau doar un prieten, tot felul de combinari. Nu am fost, trebuie sa recunosc, pana acum la mare si poate mi-ar placea si nu voi merge niciodata in vreo piata publica, la concerte si aglomeratie. Mi-e frica de artificii si petarde fara directie si sticle care zboara prin aer de la maini (usor) alcoolemizate!
A fost o duminică...
....in care tarziu in noapte sau devreme de dimineata, un pisic mic si negru si neastamparat a descoperit o minge alba de ping-pong, pe care o tot pierdea intre pasele cu directie ale parintilor ei bipezi. Si sa vezi distractie!
...în care am mai întors o filă spre viitor și am râs și am plâns și ne-au înghețat emoțiile așteptând afară în frig sau pe dinăuntru, încuiați cu noi înșine.
..asemănătoare oricărei alta, cu călătorii și așteptări, cu obstacole și doruri, cu regrete și tristeți și entuziasm și odihnă.
...în care am mai întors o filă spre viitor și am râs și am plâns și ne-au înghețat emoțiile așteptând afară în frig sau pe dinăuntru, încuiați cu noi înșine.
..asemănătoare oricărei alta, cu călătorii și așteptări, cu obstacole și doruri, cu regrete și tristeți și entuziasm și odihnă.
miercuri, 26 noiembrie 2014
Cei doi domni din Bruxelles- Eric-Emmanuel Schmitt
"Un volum de nuvele este o haita de salbaticiuni urmarita pe teren, Povestile sunt diferite, dar au multe in comun" afirma Schmitt in jurnalul de scriitura ce insoteste cele 5 povesti publicate.
Prima dintre ele da chiar titlul cartii: "Cei doi domni din Bruxelles" isi unesc vietile in secret, profitand de momentul festiv al unei ceremonii oficiale. Sunt prezentate in paralel diferentele dintre un cuplu homosexual si unul heterosexual, marcand bucurii si suferinte uneori la antipozi.
"Este o incercare pentru tine. Nu pentru mine. Eu nu ma straduiesc sa ma ocup de tine, nu sacrific nimic, eu te iubesc" ii marturiseste Jean lui Laurent cand acesta din urma se imbolnaveste si-si recunoaste ingrijorarea fata de angajamentul partenerului sau.
Prima dintre ele da chiar titlul cartii: "Cei doi domni din Bruxelles" isi unesc vietile in secret, profitand de momentul festiv al unei ceremonii oficiale. Sunt prezentate in paralel diferentele dintre un cuplu homosexual si unul heterosexual, marcand bucurii si suferinte uneori la antipozi.
"Este o incercare pentru tine. Nu pentru mine. Eu nu ma straduiesc sa ma ocup de tine, nu sacrific nimic, eu te iubesc" ii marturiseste Jean lui Laurent cand acesta din urma se imbolnaveste si-si recunoaste ingrijorarea fata de angajamentul partenerului sau.
marți, 25 noiembrie 2014
Predestination (2014)
Povestea sarpelui care isi musca la nesfarsit coada.
Sau despre cum realitatea poate fi mai ciudata decat fictiunea.
Si despre cum nu ne putem salva de noi insine
Regia: The Spierig Brothers
luni, 24 noiembrie 2014
Prima Scoala de Negocieri pentru studenti la Cluj
Pentru ca studentia merge foarte bine de mana cu dezvoltarea personala
si pentru ca niciodata informatia de pe bancile facultatii nu te pregateste suficient pentru activitatea de zi cu zi, daca nu e completata si de practica,
pentru ca voluntariatul e o varianta ofertanta, cel putin in primii ani de studiu, pana deslusesti din reperele domeniului pe care iti doresti sa-l practici,
pentru ca intotdeauna e preferabil sa vezi (si sa traiesti) lucrurile la nivel global, nu doar local si
pentru ca e constructiv sa te inconjori de oameni care iti impartasesc pasiunile, care au valori si interese asemanatoare, urmatoarele informatii ti-ar putea capta atentia:
si pentru ca niciodata informatia de pe bancile facultatii nu te pregateste suficient pentru activitatea de zi cu zi, daca nu e completata si de practica,
pentru ca voluntariatul e o varianta ofertanta, cel putin in primii ani de studiu, pana deslusesti din reperele domeniului pe care iti doresti sa-l practici,
pentru ca intotdeauna e preferabil sa vezi (si sa traiesti) lucrurile la nivel global, nu doar local si
pentru ca e constructiv sa te inconjori de oameni care iti impartasesc pasiunile, care au valori si interese asemanatoare, urmatoarele informatii ti-ar putea capta atentia:
marți, 18 noiembrie 2014
miercuri, 12 noiembrie 2014
3
Sunt 3 luni de fabulatie, in care jonglez cu realitatea din capul meu, cu imagini pe care le-am vazut, le-am simtit, le-am atins si le-am plans si le-am negat cu toata disperarea, imagini pe care le-am trecut nepregatita, pentru care nu m-as fi pregatit niciodata. Realitate pe care inca refuz sa o accept si, prin urmare, o indepartez, incerc sa o aman, poate exista varianta de schimbare si nu ne mai implica pe noi.
Si cealalta realitate, sufleteasca, plina de doruri fizice, in care te imbratisez asa cum nu am mai facut-o de multa vreme din cauza restrictiilor impuse de recuperarea ta, in care ne amuzam de cum iti scarpini cheliuta mancata de chimio cu cateva fire mai lungi, dar rare si pufoase. De cum facem planuri si cum dezbatem nimicuri si cum ne coalizam impotriva a tot ce nu ne convine si cum vrem sa schimbam lumea. De fiecare marti si joi si drumurile saptamanale si "excursiile" in sufragerie si cafelele impreuna. De cum te cert, cand nu sunt de acord cu tine si nu-ti ofer niciodata premize ingaduitoare, ca doar ai leucemie, nu o raceala banala. De cum te bucuri de toti prietenii astia frumosi, care ti-au ramas alaturi si de toate lectiile de viata pe care le-ai invatat constant, mai ales de la oamenii in suferinta. De cum vrei sa ii ajuti pe toti si de frumusetea caracterului tau, in care durerea te face mai buna, nicidecum nu te inchisteaza in ura si frustrare. De transferul de personalitate pe care il asteptam atat de tare. De cum stralucesc ochii tai verzi si si optimisti si zambetul tau, mereu acolo, in ciuda a tot ce a fost...De cate si mai cate si de toate.
Love you back �
Au trecut 3 luni si-o noapte in care te visez rugandu-ma sa nu mai fac ce am facut pana acum.
Constant incerc, dar e anevoios de greu.
Si cealalta realitate, sufleteasca, plina de doruri fizice, in care te imbratisez asa cum nu am mai facut-o de multa vreme din cauza restrictiilor impuse de recuperarea ta, in care ne amuzam de cum iti scarpini cheliuta mancata de chimio cu cateva fire mai lungi, dar rare si pufoase. De cum facem planuri si cum dezbatem nimicuri si cum ne coalizam impotriva a tot ce nu ne convine si cum vrem sa schimbam lumea. De fiecare marti si joi si drumurile saptamanale si "excursiile" in sufragerie si cafelele impreuna. De cum te cert, cand nu sunt de acord cu tine si nu-ti ofer niciodata premize ingaduitoare, ca doar ai leucemie, nu o raceala banala. De cum te bucuri de toti prietenii astia frumosi, care ti-au ramas alaturi si de toate lectiile de viata pe care le-ai invatat constant, mai ales de la oamenii in suferinta. De cum vrei sa ii ajuti pe toti si de frumusetea caracterului tau, in care durerea te face mai buna, nicidecum nu te inchisteaza in ura si frustrare. De transferul de personalitate pe care il asteptam atat de tare. De cum stralucesc ochii tai verzi si si optimisti si zambetul tau, mereu acolo, in ciuda a tot ce a fost...De cate si mai cate si de toate.
Love you back �
Constant incerc, dar e anevoios de greu.
luni, 10 noiembrie 2014
Iarna ninge, dar nu cu cadouri
Sunt nascut iarna, la inceputul anului. Pe 1 ianuarie, mai exact, cu dovezile in buletin si buzunar.
Ziua asta pare fantastica, usor de tinut minte, un pic mai deosebita decat oricare alta zi comuna din an, din vara sau toamna. Dar pe cat de speciala este prin coincidenta momentelor pe care le reuneste( Revelion, Sf Vasile, vacanta de Craciun), pe atat de scurta si nefavorabila este intru colectarea urarilor de bine si implicit a cadourilor. Ba apropiatii pleaca la munte, in zone fara semnal, ba petrecerile merg mana in mana cu mult alcool si mintea incetosata a prietenilor uita sa trimita semnale de " Suna-l pe Patratel, suna-l pe Patratel, e ziua lui!".
Din considerentul acesta, petrecerea de majorat a fost una indelung dezbatuta ca perioada de organizare. Ca de Craciun toti colegii de liceu si prietenii mi-erau fiecare la casa lui, in jurul familiei si a neamurilor si a obligatiilor de sezon, in jurul bradului si in atmosfera calduroasa a cadourilor de craciun. Stim cu totii cum e, ca doar se apropie.
Ziua asta pare fantastica, usor de tinut minte, un pic mai deosebita decat oricare alta zi comuna din an, din vara sau toamna. Dar pe cat de speciala este prin coincidenta momentelor pe care le reuneste( Revelion, Sf Vasile, vacanta de Craciun), pe atat de scurta si nefavorabila este intru colectarea urarilor de bine si implicit a cadourilor. Ba apropiatii pleaca la munte, in zone fara semnal, ba petrecerile merg mana in mana cu mult alcool si mintea incetosata a prietenilor uita sa trimita semnale de " Suna-l pe Patratel, suna-l pe Patratel, e ziua lui!".
Din considerentul acesta, petrecerea de majorat a fost una indelung dezbatuta ca perioada de organizare. Ca de Craciun toti colegii de liceu si prietenii mi-erau fiecare la casa lui, in jurul familiei si a neamurilor si a obligatiilor de sezon, in jurul bradului si in atmosfera calduroasa a cadourilor de craciun. Stim cu totii cum e, ca doar se apropie.
sâmbătă, 1 noiembrie 2014
Ține minte...
Aș putea să-mi tatuez versurile astea pe un picior. Sau de la cot în jos. Sau chiar pe frunte.
Pentru că nu le ascult, le trăiesc.
Pentru că nu le știu doar, le simt.
Pentru că mi-e dor. Si privesc noaptea cum se lasă. Și frigul. Și iar tăcerea.
Pentru că nu le ascult, le trăiesc.
Pentru că nu le știu doar, le simt.
Pentru că mi-e dor. Si privesc noaptea cum se lasă. Și frigul. Și iar tăcerea.