vineri, 20 iunie 2014

Niciodată nu e prea târziu...

vineri, iunie 20, 2014 Scris de Cristina 1 comentariu
...să miroasă  în casă a căldură de lemne arse în sobă, chit că-i jumatatea lui iunie.
...să mănânci o burtă de cireșe apoase și sparte de grauri, din pomii copilăriei, chit că la Lidl se găseau caserole ireproșabile.
...sa numeri bălțile după ploaie și să te stropești pueril, conștient fiind de riscuri, cauze, bucăți de medicină.
... să alergi prin iarba necosită, doar așa, din impulsul palpabilului de a lăsa urme, chit că vei îngreuna o muncă.
...să-i arăți bunicii poze pe Facebook, fără să ridici probleme de conectivitate și securitate.
Niciodată nu e prea târziu pentru verde crud dincolo de laptop, pentru cabinet închis conform programului și călătorii, multe călătorii. Niciodată nu e prea târziu pentru planuri, inclusiv pentru somn mai mult si vise asemenea.
Și nici pentru (la) fix.

joi, 19 iunie 2014

Amintiri din alta viata

joi, iunie 19, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Acum multa vreme, ea prinde autocarul pe ultima suta de metri, pe un traseu care nu-i este uzual. Plateste biletul si ocupa singurul loc ramas liber. Langa el. Se facea comoda pentru  calatoria care avea sa dureze putin sub doua ore, cand el, cu laptopul deja pe genunchi, o intreaba daca vrea sa se uite cu el la un film. Nu avea casti. Ea accepta cu spontaneitate, el zambeste complice.

     Filmul ruleaza anevoios intre statiile numeroase, constituind tot atatea roiuri de intrebari si raspunsuri, avalanse de curiozitati si zambete. Totusi, niciunul dintre pasageri nu se plange de context. Pana la urma, ce sa fie mai enervant: coloana sonora a unei comedii romantice presarate cu situatii stupide sau dialogul entuziast a doi adolescenti amuzati de sincronizare? Ea e genul de adolescenta stearsa, care se remarca prin banalitate ascutita. Fara sa stie cum, un tip o convinsese cu ceva timp in urma ca are ceva special, nici ea nu stia prea bine despre ce anume era vorba, dar miza pe aceasta descoperire interioara ori de cate ori se gandea la cum o catalogau altii, la impactul pe care il lasa asupra celorlalti primul contact. Si desi nemultumita de concluzii, zambea cu superioritate. El era un pusti vorbaret, dornic sa descopere nedescoperitul intr-o mana de fata si mai ales sa o convinga pe ea de asta.

miercuri, 18 iunie 2014

luni, 9 iunie 2014

A inceput #FITS2014

luni, iunie 09, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Si e pentru prima oara cand iau pulsul evenimentele chiar din mijlocul lor. E asa o atmosfera la Sibiu, instigatoare de energie si descoperire si un freamat caruia nu vrei sa i te impotrivesti. Chiar daca se mai aduna norii sau lasi spectacolele programate pentru cel de tenis, de la televizor.

     E aglomerat, e forfota peste tot, sunt teii infloriti si inghetata, sunt cafenelele cochete si strada Cetatii cu dinozaurii de la muzeu si pietele centrale si nu poate fi altfel, cand Festivalul International de Teatru nu se rezuma doar la teatru.
     Am fost In pasi de samba, cu London School of Samba, in Piata Mare a fost concertul Andrei, ca apoi sa urmeze un moment cu adevarat la inaltime. Trapezistii Asociatiei Les Lendemains au prezentat spectacolul Les Pepones, acrobatic, aerian si burlesc. Au fost momente de respiratie tinuta, de genununchi inmuiati pentru fiecare salt, pentru fiecare mana intinsa in secunda potrivita si pentru fiecare cazatura in plasa de siguranta. Pentru ca da, ca si in viata, nu a mers totul perfect si astfel am privit cea mai palpabila metafora despre cum cazi, dar nu te opresti: te ridici si continui sa fii la inaltime, cu zambetul pe fata, chiar.

     Spectacolele stradale au inclus si ritmuri de saxofon cu belgienii Sax a Fond sau Parada Fanfarei din Pisa. The arhitects of air au adus in Piata Mica din Sibiu Luminarium Mirazozo, un castel gonflabil, colorat si calduros, pe care Dragos l-a surprins mai detaliat.

     Platforma de arta urbana, "Ziarul orizontal" al lui Dan Perjovschi pe zidul de langa Teatrul National Radu Stanca reprezinta o suma de comentarii sociale asupra carora merita sa-ti arunci un ochi si un gand.


                                           

     Ramane o bucurie personala ca am bifat vizionarea spectacolului Faust, in regia lui Silviu Purcarete. Si toate celelalte momente care nu sunt incluse in programul festivalului, mai ales cand Dumbrava Minunata si Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale Astra sunt doar la o tura de bicicleta departare de centru. La fel si Paltinisul.

     Prezenta mea in capitala culturala europeana din anul 2007 se apropie de sfarsit, dar Festivalul de Teatru International de la Sibiu continua pana pe 15 iunie si macar pentru un weekend, fie el prelungit sau nu, merita sa traiesti experienta diversitatii culturale.