Pe pagina de facebook a blogului, de care nu mă mai ocup personal în ultima vreme, grație setărilor de admini multipli, se desfășoară cu entuziasm #100happydays. Dau cu fericirea de toți pereții. Și am și mobilizat o mână de oameni dragi, mai greu sau mai ușor de convins, care sunt molipsitori cu fericirea lor (încă) la zi.
vineri, 31 ianuarie 2014
miercuri, 29 ianuarie 2014
#100happydays
"Poți fi fericit 100 de zile la rând? e o întrebare bună. Deși, aparent,"71% din oamenii care au încercat să completeze această provocare, nu au reușit, motivând lipsa de timp ca principala cauză"
Un exercițiu de fericire e o provocare interesantă.
Un exercițiu de fericire e o provocare interesantă.
luni, 27 ianuarie 2014
marți, 7 ianuarie 2014
INCREDIBIL! Guest-post cu tigani si manele
Dandu-se textul de mai jos:
nici macar avertizarea "Ai grija ce-ti doresti ca se poate indeplini" nu-si mai are rostul. E de prisos sa mentionez ca eu ma asteptam sa primesc in scris despre contopirea omului cu natura, despre verde si "Peace& love".
duminică, 5 ianuarie 2014
Stop cadru, pauză. Acțiunea mai târziu.
O pisică din cele trei se alintă leneșă în cearceafuri. Cea portocalie se agită la picioarele domnului, de a treia nu știm nimic
Ceaiul aburește în porțelanuri pictate în culori vii, de mâini hotărâte. Risipește aburi calzi și dulci de citrice în tot living-ul. E atâta senzație în încăpere, că nici să tragi din țigările cu aromă nu-ți mai vine.
Undeva, în afara imaginii zoom-ate, într-un cuptor se înfierbântă atmosfera. Homemade & eco-friendly.
E un interior modern, construit ca în tehnicile narative, unde exteriorul prefigurează acțiunea și unde, din progresia detaliilor acumulate, crezi că știi ce urmează.
Pe birou e o ordine nespecifică, o oraganizare leneșă, ca de vacanță, cu teancul de cărți recente așezat piramidal și celelalte câteva cărți neterminate, îngrămădite mai departe. Mail-ul a fost salvat de schițe, agenda de promisiuni. E curat și în minte.
E cald, nu numai din calorifere. E cald și în suflet.
---
Doar că eu nu beau ceai. Și nici nu mai citesc lecturi picate din mână.
Ceaiul aburește în porțelanuri pictate în culori vii, de mâini hotărâte. Risipește aburi calzi și dulci de citrice în tot living-ul. E atâta senzație în încăpere, că nici să tragi din țigările cu aromă nu-ți mai vine.
Undeva, în afara imaginii zoom-ate, într-un cuptor se înfierbântă atmosfera. Homemade & eco-friendly.
E un interior modern, construit ca în tehnicile narative, unde exteriorul prefigurează acțiunea și unde, din progresia detaliilor acumulate, crezi că știi ce urmează.
Pe birou e o ordine nespecifică, o oraganizare leneșă, ca de vacanță, cu teancul de cărți recente așezat piramidal și celelalte câteva cărți neterminate, îngrămădite mai departe. Mail-ul a fost salvat de schițe, agenda de promisiuni. E curat și în minte.
E cald, nu numai din calorifere. E cald și în suflet.
---
Doar că eu nu beau ceai. Și nici nu mai citesc lecturi picate din mână.
sâmbătă, 4 ianuarie 2014
Rush (2013)
Rush e o datorie deja veche, dar inseamna pentru mine ceea ce a fost The words in 2012, din foarte multe motive si putine cuvinte care sa explice alegerea. Tin minte o gramada de detalii actual irelevante, dar pline de semnificatii de tot felul. Si ceva zambete si tot ce a urmat dupa.