marți, 30 decembrie 2014

De Crăciun s-au întâmplat fapte bune în Fundeni

marți, decembrie 30, 2014 Scris de Cristina 1 comentariu
     În anul patru de facultate am făcut un stagiu scurt de neurologie în Fundeni, spitalul din București care merge etichetă lângă etichetă cu diagnosticele alea care cutremură pământul de sub picioare: cancere, leucemii, limfoane. De la poartă vezi lângă intrarea principală, la parter, o vitrină cu peruci. M-a luat un fior și m-am gândit: "Doamne ferește să mai ajung vreodată pe aici!". Cea mai mare durere a mea e ca nu a fost așa. De spitalul Fundeni mă leagă niște amintiri copleșitoare. Amintiri dureroase, care au fost presărate în diferite momente cu optimism și speranțe, cu încurajări și lupte interioare, cu demnitate și lecții de viață și mult, mult chin, multă durere și tristețe.

     Dar, de aceste sărbători, la secția de oncologie pediatrică s-a scris o poveste cu zâmbete, acolo unde, de obicei, sunt lacrimi multe. Unde sunt întrebări fără răspunsuri și terminologie de specialitate care îți testează răbdarea.

joi, 18 decembrie 2014

Să pun și punct

joi, decembrie 18, 2014 Scris de Cristina 1 comentariu
Sunt unele perioade în care învățăm despre noi mai mult decât putem conștientiza. Și cât ținem minte din ce pățim e doar responsabilitatea noastră.

Sunt unele întâmplări care nu au finalitatea dorită. Și asta nu le cataloghează mai puțin fericite, ci doar altfel. Deschizătoare de noi piste, poate.

Sunt decizii care nu se dovedesc întotdeauna favorabile până la capăt. Și sunt schimbări. Și schimbările schimbării, din mers.

Sunt clipe pe care ți le dorești, sunt clipe pe care trebuie să le lași să se spargă, să încuviințezi că nu sunt ale tale. Și e renunțare.

Sunt pierderi care lasă goluri de neumplut, sufocări care nu dispar, dureri care nu se mai sting.

Sunt lumi concrete sau mai puțin, în care alegem să trăim sau să visam. Să construim când se mai prăbușesc pereți.

Sunt oameni. Și momente. E viața. Și noi, atât de simpli și complicați.

E acceptare.

vineri, 12 decembrie 2014

joi, 11 decembrie 2014

Blues pentru o pisică neagră, Boris Vian

joi, decembrie 11, 2014 Scris de Cristina 1 comentariu
     Boris Vian a ajuns târziu în lista mea de lecturi. Nici nu știu de ce, mai ales că despre "Spuma zilelor" am citit multe referințe. Și cu tot background-ul ăsta, tot nu mă așteptam ca autorul să fie așa. Așa spumos, cinic, amuzant și înțepător, așa simplu în alăturarea fantasticului cu realul, așa absurd în lipirea cotidianului în microuniversuri.
     "Blues pentru o pisică neagră" cuprinde 11 nuvele: Furnicile, Elevi silitori, Călătoria la Khonostrov, Racul, Instalatorul, Șoseaua pustie, Peștii morți, Blues pentru o pisică neagră, Ceața, Gâsca albastră și Figurantul. Poveștile alternează între narațiuni la persoana întâi și a treia, cu o tematică variată: război, dragoste, răzvrătire, pescari de timbre, pisici alcoolice și câini șoferi. Sunt povești pe alocuri morbide sau lipsite de sens, dar sarcastice și captivante:
 

miercuri, 10 decembrie 2014

vineri, 5 decembrie 2014

Teoria cepei

vineri, decembrie 05, 2014 Scris de Cristina 1 comentariu
     Provine din familia liliaceelor, este o plantă erbacee, comestibilă, bienală. Cu origini din Asia centrală și de vest, este una dintre cele mai vechi plante cultivate, folosită ca medicament, condiment sau legumă. Are miros puternic, specific, tulpină dreaptă aeriană, bulb subteran, frunze cilindrice și multe flori albe.
sursa: Wikipedia


marți, 2 decembrie 2014

Ghengbeng- Avanpremiera În Culise

marți, decembrie 02, 2014 Scris de Cristina , Niciun comentariu
     Vineri, 5 decembrie, de la ora 19:00, in Imago Pub (Piața Națiunile Unite nr 3-5) are loc avanpremiera unei comedii efervescente despre generațiile de astăzi: Ghengbeng. Un colaj de momente actuale în care calitățile și defectele noastre de animale sociale sunt scoase în lumina scenii. Pentru că nici o poveste memorabila nu începe cu "am ieșit într-o seară și mi-am luat o salată vegetariană..." și pentru că fuga continuă după adrenalină este numitorul comun al realității cotidiene. Un spectacol despre iubire și alcool și sex și emoții și frustrări și grabă. Un spectacol despre tine.
  
     Ghengbeng este un produs special realizat integral (regie, costume, decor) de actorii implicați în proiectul Teatrului In Culise. Din distribuție fac parte Alexandru Minculescu, Maria Popovici, Paul Alexandru, Cristiana Ionita și Ionut Iftimiciuc, scenografia este realizată de Iulia Popescu, iar regia tehnică este asigurată de Bogdan Ionescu. Nerecomandat copiilor sub 16 ani.
     Rezervările sunt disponibile telefonic (0735026762) sau online aici sau  aici.

sâmbătă, 29 noiembrie 2014

vineri, 28 noiembrie 2014

Jucării online pentru picisi- aplicatia Cat Alone

vineri, noiembrie 28, 2014 Scris de Cristina 2 comentarii
     Există o aplicație valabilă în android care se adresează direct distracției pisicilor, pentru liniștea părinților bipezi. Că dacă noi, stăpânii, petrecem atâta timp cu telefonul în mână, de ce nu ar sta și ele, dragele feline, cu lăbuțele la butonat?
     Aplicația de care vorbesc se numește Cat Alone și constă în apariția pe ecran a diverse surse de interes: o bilă în mișcare, buburuze, un deget, muște, fluturi sau gândaci. Plusul aplicației în desfășurare este blocarea ecranului pentru alte funcții, astfel încât te asiguri că pisica nu o poate apela pe mama (care nu știe încă de animalul tău de companie) sau cine știe ce alte contacte. 

 

Oscar și Tanti Roz, Eric- Emmanuel Schmitt

vineri, noiembrie 28, 2014 Scris de Cristina , 1 comentariu
     "De fapt, nu mi-e frică de necunoscut. Doar că mă enervează să pierd ceea ce cunosc".
     Oscar este un copil de zece ani, bolnav de leucemie, cu un transplant medular ratat, care își petrece ultimele 12 zile din viață în spital. Știe că urmează să moară, cataloghează drept lașitate durerea părinților săi și ia viața în joacă, ajutat de poveștile despre Doamne- Doamne, despre curaj, lupte și iubire zugrăvite cu bunătate de Tanti Roz, cea mai bătrână dintre femeile care stau cu copiii bolnavi.

joi, 27 noiembrie 2014

Un Revelion ca altadata in Culise!

joi, noiembrie 27, 2014 Scris de Cristina , Niciun comentariu
     "Ce faci de Revelion?" e una dintre intrebarile care incheaga repetitiv dialoguri, cam din mijloc de vara, de cand se termina concediile si pana in ajun. Cumva, din motive personale, consider ca pe-trecerea dintre ani e un moment usor supraevaluat, mai ales ca eu sunt am fost o fana a introspectiilor de final si a obiectivelor de inceput.
     Am incercat pana acum o multime de variante de sarbatorit evenimentul: acasa la mine, fiind gazda, acasa la prieteni, la cabana, la tara la bunici, in club, in Bucuresti, in provincie, in Roma, in intimitate sau cu gasti galagioase, cu familia, cu o mana de prieteni sau doar un prieten, tot felul de combinari. Nu am fost, trebuie sa recunosc, pana acum la mare si poate mi-ar placea si nu voi merge niciodata in vreo piata publica, la concerte si aglomeratie. Mi-e frica de artificii si petarde fara directie si sticle care zboara prin aer de la maini (usor) alcoolemizate!
  

A fost o duminică...

joi, noiembrie 27, 2014 Scris de Cristina 1 comentariu
....in care tarziu in noapte sau devreme de dimineata, un pisic mic si negru si neastamparat a descoperit o minge alba de ping-pong, pe care o tot pierdea intre pasele cu directie ale parintilor ei bipezi. Si sa vezi distractie!
 ...în care am mai întors o filă spre viitor și am râs și am plâns și ne-au înghețat emoțiile așteptând afară în frig sau pe dinăuntru, încuiați cu noi înșine.

..asemănătoare oricărei alta, cu călătorii și așteptări, cu obstacole și doruri, cu regrete și tristeți și entuziasm și odihnă.


miercuri, 26 noiembrie 2014

Cei doi domni din Bruxelles- Eric-Emmanuel Schmitt

miercuri, noiembrie 26, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     "Un volum de nuvele este o haita de salbaticiuni urmarita pe teren, Povestile sunt diferite, dar au multe in comun" afirma Schmitt in jurnalul de scriitura ce insoteste cele 5 povesti publicate.
     Prima dintre ele da chiar titlul cartii: "Cei doi domni din Bruxelles" isi unesc vietile in secret, profitand de momentul festiv al unei ceremonii oficiale. Sunt prezentate in paralel diferentele dintre un cuplu homosexual si unul heterosexual, marcand bucurii si suferinte uneori la antipozi.
     "Este o incercare pentru tine. Nu pentru mine. Eu nu ma straduiesc sa ma ocup de tine, nu sacrific nimic, eu te iubesc" ii marturiseste Jean lui Laurent cand acesta din urma se imbolnaveste si-si recunoaste ingrijorarea fata de angajamentul partenerului sau.

marți, 25 noiembrie 2014

luni, 24 noiembrie 2014

Prima Scoala de Negocieri pentru studenti la Cluj

luni, noiembrie 24, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Pentru ca studentia merge foarte bine de mana cu dezvoltarea personala

     si pentru ca niciodata informatia de pe bancile facultatii nu te pregateste suficient pentru activitatea de zi cu zi, daca nu e completata si de practica,

     pentru ca voluntariatul e o varianta ofertanta, cel putin in primii ani de studiu, pana deslusesti din reperele domeniului pe care iti doresti sa-l practici,

     pentru ca intotdeauna e preferabil sa vezi (si sa traiesti) lucrurile la nivel global, nu doar local si

     pentru ca e constructiv sa te inconjori de oameni care iti impartasesc pasiunile, care au valori si interese asemanatoare, urmatoarele informatii ti-ar putea capta atentia:

marți, 18 noiembrie 2014

miercuri, 12 noiembrie 2014

3

miercuri, noiembrie 12, 2014 Scris de Cristina 2 comentarii
     Sunt 3 luni de fabulatie, in care jonglez cu realitatea din capul meu, cu imagini pe care le-am vazut, le-am simtit, le-am atins si le-am plans si le-am negat cu toata disperarea, imagini pe care le-am trecut nepregatita, pentru care nu m-as fi pregatit niciodata. Realitate pe care inca refuz sa o accept si, prin urmare, o indepartez, incerc sa o aman, poate exista varianta de schimbare si nu ne mai implica pe noi.

     Si cealalta realitate, sufleteasca, plina de doruri fizice, in care te imbratisez asa cum nu am mai facut-o de multa vreme din cauza restrictiilor impuse de recuperarea ta, in care ne amuzam de cum iti scarpini cheliuta mancata de chimio cu cateva fire mai lungi, dar rare si pufoase. De cum facem planuri si cum dezbatem nimicuri si cum ne coalizam impotriva a tot ce nu ne convine si cum vrem sa schimbam lumea. De fiecare marti si joi si drumurile saptamanale si "excursiile" in sufragerie si cafelele impreuna. De cum te cert, cand nu sunt de acord cu tine si nu-ti ofer niciodata premize ingaduitoare, ca doar ai leucemie, nu o raceala banala. De cum te bucuri de toti prietenii astia frumosi, care ti-au ramas alaturi si de toate lectiile de viata pe care le-ai invatat constant, mai ales de la oamenii in suferinta. De cum vrei sa ii ajuti pe toti si de frumusetea caracterului tau, in care durerea te face mai buna, nicidecum nu te inchisteaza in ura si frustrare. De transferul de personalitate pe care il asteptam atat de tare. De cum stralucesc ochii tai verzi si si optimisti si zambetul tau, mereu acolo, in ciuda a tot ce a fost...De cate si mai cate si de toate.

Love you back 
     Au trecut 3 luni si-o noapte in care te visez rugandu-ma sa nu mai fac ce am facut pana acum.
     Constant incerc, dar e anevoios de greu.

luni, 10 noiembrie 2014

Iarna ninge, dar nu cu cadouri

luni, noiembrie 10, 2014 Scris de Pătrățel 2 comentarii
Sunt nascut iarna, la inceputul anului. Pe 1 ianuarie, mai exact, cu dovezile in buletin si buzunar.

Ziua asta pare fantastica, usor de tinut minte, un pic mai deosebita decat oricare alta zi comuna din an, din vara sau toamna. Dar pe cat de speciala este prin coincidenta momentelor pe care le reuneste( Revelion, Sf Vasile, vacanta de Craciun), pe atat de scurta si nefavorabila este intru colectarea urarilor de bine si implicit a cadourilor. Ba apropiatii pleaca la munte, in zone fara semnal, ba petrecerile merg mana in mana cu mult alcool si mintea incetosata a prietenilor uita sa trimita semnale de " Suna-l pe Patratel, suna-l pe Patratel, e ziua lui!".

Din considerentul acesta, petrecerea de majorat a fost una indelung dezbatuta ca perioada de organizare. Ca de Craciun toti colegii de liceu si prietenii mi-erau  fiecare la casa lui, in jurul familiei si a neamurilor si a obligatiilor de sezon, in jurul bradului si in atmosfera calduroasa a cadourilor de craciun. Stim cu totii cum e, ca doar se apropie.

sâmbătă, 1 noiembrie 2014

Ține minte...

sâmbătă, noiembrie 01, 2014 Scris de Cristina 1 comentariu
Aș putea să-mi tatuez versurile astea pe un picior. Sau de la cot în jos. Sau chiar pe frunte.
Pentru că nu le ascult, le trăiesc.
Pentru că nu le știu doar, le simt.
Pentru că mi-e dor. Si privesc noaptea cum se lasă. Și frigul. Și iar tăcerea.



joi, 9 octombrie 2014

2

joi, octombrie 09, 2014 Scris de Cristina 1 comentariu
2 luni și mai multe miercuri și sâmbete și 8:55. Și întrebări fără răspuns și planuri neconcretizate și trecuturi și condiționale optative enervante și mesaje fără destinatar și doruri la fel. Și tăceri și singurătăți și pereți și dureri și lacune și rece și înfrânări și păienjeniș de vise rupte.


Love you back 

miercuri, 8 octombrie 2014

Teatrul Coquette caută voluntari

miercuri, octombrie 08, 2014 Scris de Cristina 2 comentarii
     Pentru că sunt voluntar convins și totodată pentru că de experiențele frumoase nu te poți bucura singur, dau veștile bune mai departe, așa cum vin ele, la început de an studențesc și în mijloc de toamnă și stagiune teatrală:

Teatrul Coquette din București (Calea Calarasi, nr. 94) caută voluntari pentru impresariere, relatii cu publicul si utilizarea aparaturii de sonorizare.




     Dintre avantaje, amintesc aici intrarea gratuită la spectacolele teatrului, participare la turneele organizate, reducere de 30% la cursul de limba germană al Școlii de Limba germană “Deutsch mit Erfolg” și posibilitatea de plată.

     Pe facebook si pe site-ul Teatrului Coquette puteți solicita mai multe detalii. Sau, mai simplu și direct, mail la adresa: acasa@teatrulcoquette.ro

marți, 7 octombrie 2014

Viața, ca o candelă

marți, octombrie 07, 2014 Scris de Cristina 1 comentariu
Candelele din comerț au tot felul de mărimi și forme și culori. Ceruri de calitate și consistență variată. Întocmai aluatului din care suntem făcuți noi, oamenii. Diverse tipologii, grămezi de vise și temeri, lupte individuale sau comune și bucurii mici sau sclipiri mari.

Candelele sunt aprinse întotdeauna de o mână, niciodată de la sine putere. Întocmai genezei noastre.

Ard mocnit sau cu flacară puternică. Încălzesc priviri și mâini întinse spre ele. Luminează drumuri, poate chiar suflete. Și noi facem asta uneori.

Candele ard un timp. Le aprinzi, te întorci cu spatele și-ți vezi de ale tale și, întorcându-te mai târziu, le găsești stinse. Așa cum se sting și oamenii.

vineri, 3 octombrie 2014

Antipoezie de sezon

vineri, octombrie 03, 2014 Scris de Pătrățel Niciun comentariu
E toamnă. E frig şi mi se strânge pielea pe obraji şi sângele pulsează înăuntru şi mă simt viu. E umezeală. În oase, nu doar în priviri şi în palmele care se stâng dureros, întrebător. E o altfel de toamnă sufleteascăe frig şi în minte.

Şi negru peste tot, departe de decoruri colorate de artişti cu mâini pline de har. Se descompune verdeaţa, întocmai cadavrelor. Sec, fără tresărire de emoţie. Sunt pregătirile de înmormântare şi rătăciţii în simţuri caută nostalgii în ritualurile astea, ce profanare să cred că înţeleg.

E ceaţă joasă, ca o confuzie emoţională, cât să mă facă nehotărât. Să mai cred în Lumină sau să aleg obscuritatea. E linişte, mă lovesc de orgolii în cuvinte. E gălăgie, ţip şi totul e în capul meu.

E toamnă şi nu mă mai sufoc.

marți, 30 septembrie 2014

Un moment (III)- Despre noi, cei care suntem

marți, septembrie 30, 2014 Scris de Cristina 4 comentarii
     Intru în bancă și întreb portarul care e ghișeul pentru schimb valutar, neștiind direcția și organizarea locului.
     -Domnișoară, mă reține el după ce-mi indică locul, acum schimbul e foarte neavantajos, vino mâine de dimineață și ai curs bun, acum chiar nu e de cumpărat!
     Rămân pe loc, suspendată în contemplare față de reacția lui 3 secunde, apoi ies în trotuar să dau un telefon, să mă asigur de necesitatea operațiunii care tocmai îmi fusese descurajată. Primesc confirmarea, reintru în instituție, portarul ridică o sprânceană către mine. Pășesc curajoasă spre ghișeul cu operațiuni de schimb valutar, spun cu avânt ce vreau. Funcționarul, altă surpriză.
     -La ora asta, schimbul este foarte prost. Pierdeți mult, eu vă spun. Veniți mâine după 9 și găsiți schimb bun, noi îl modificăm zilnic după ora 3, e neavantajos.

joi, 25 septembrie 2014

Un tren, un dor

joi, septembrie 25, 2014 Scris de Pătrățel Niciun comentariu
     Locuiesc într-un apartament închiriat, lângă liniile de cale ferată, în jumătatea orașului considerată mai puțin bună. Deși departe de gară, le aud și le văd și pot ține astfel suficient de clar evidența trenurilor.

     Le văd de pe geamul sufrageriei, când stau la birou. Același birou care-mi amintește condiția de artist ratat și de care nu ma îndur să scap pentru că e ca și cum aș renega o bucată din trupul meu. De pe geamul balconului, singurul spațiu alocat viciilor, unde-mi fumez așteptarea în lipsa ei, în mici împreunări de buze la distanță de umerii și fruntea și gâtul și toată anatomia corpului ei. Din fața blocului meu și a celor vecine, pe unde-mi port pașii, în căutare de nuci verzi și nici eu nu mai știu ce. Trăiesc un singur anotimp de cand m-am mutat aici, e toamnă continuă.

     Le văd cum trec, fracțiuni de secundă, prin fața mea. Ca oamenii prin viețile altora. Le aud în viteză, unele mai grăbite, altele mai leneșe, introvertite sau duduind aproape vulcanic, de parcă n-ar ajunge toate la aceeași destinație, întocmai nouă.. În culori vesele sau monocrome, locomotive solitare sau vagoane numeroase, marfare sau personale, cu coridoare împânzite de curioși care admiră periferia orașului de câmpie sau cu capace uriașe, cu contururi rotunjite sau, din contră, cu colțuri. Asemenea caracterelor noastre.

     Rămân tot timpul cu privirea țintuită după ele. Mi-e dor de trenurile pe care nu le mai cuprind cu vederea ca de oamenii pierduți.

     -Să nu-ți pară rău după trenuri, îmi mai zice ea când îmi ghicește tristetea din ochi. Și nici după mine, știi cum e vorba aia...

     Și mie îmi pare rău, deși ea-mi șoptește mereu" Ai grijă să nu te pierzi pe tine".

     Și ea nu știe și o privesc așa, îndrăgostit cum sunt, surprins până la intrigare de cât de frumoasă e ea și lumea întreagă, dacă nu ar fi atâta durere. Și toate trenurile astea care îmi poartă dorurile, fără să aibă urmă de regret.

joi, 11 septembrie 2014

joi, 31 iulie 2014

Cum am fost cetățean responsabil!

joi, iulie 31, 2014 Scris de Cristina 2 comentarii
     Serviciile lucrează. Încet, dar se mișcă, spre surprinderea mea.
     Astfel că, apelând telefonic serviciul de protecție a consumatorului acum vreo 3 săptămâni, pentru a sesiza întâmplarea asta, mi s-a dat o adresă de mail unde să-mi povestesc of-ul. Mi s-a părut suspect, nu mă așteptam la atâta deschidere în serviciile publice. În sfârșit, am scris mail-ul cu pricina, detaliat și amprentat cu frustrarea omului ajuns la saturație și i-am dat send.
     Și a urmat așteptarea, ca în toate situațiile cu răspunsuri importante. În prima săpămână, nu s-a întâmplat nimic. Nici un răspuns, nici în scris, nici telefonic. Am dat resend, sperând că situația devine vizibilă în vizorul cui trebuie. Și a urmat,o săptămână mai târziu, un telefon matinal, într-o luni care a urmat unui weekend cu nunți și nesomn și o voce faină de domniță care mă informează că este de la departamentul financiar al firmei împotriva căreia am depus reclamație, că au fost contactați de oficiul de protecție a consumatorilor și că mă așteaptă la sediul lor pentru a-mi înapoia contravaloarea biletului de călătorie.

vineri, 25 iulie 2014

Punct. Și de la capăt.

vineri, iulie 25, 2014 Scris de Cristina 2 comentarii
     Prima zi a fost într-o marți, vineri este ultima.
     Atunci era mijloc de noiembrie, acum sfârșit de iulie. Prima dată s-a întâmplat sus, în stânga, ultima tot stânga, dar jos. La început fată, ultimul băiat.
     Și au fost atâtea zile în care am simțit că merit statui înșirate pe aleea din față și nopțile cu insomnii. Și manopere uzuale și cazurile cu intervenții. Și glumele de profil și satisfacția asemenea. Și dezamăgirile măsurate în depărtare de perfecțiune și recunoștința întoarsă înapoi. Și zilele cu întâlniri și cele cu neprevăzut. Și necunoscuți întipăriți familiar în numere, gesturi calde și palpitații, zâmbete cunoscute și temeri, preconcepții și generalități, uneori familiile întregi.

miercuri, 23 iulie 2014

Trece timpul

miercuri, iulie 23, 2014 Scris de Cristina 1 comentariu
Si numai maine nu-i poimaine.
Trece timpul, fara graba in adierea vantului printre exponatele colorate, cu maneci largi si preturi stramte, scoase demonstrativ in fata magazinelor de mana a doua. In dreptul lor, un batran violonist stangaci omeneste din pomana primita un cersetor trist si ponisit. Lumina soarelui se revarsa peste firescul momentului si nimic nu grabeste apusul, printre etajele blocurilor inradacinate in beton.

miercuri, 16 iulie 2014

Hai la munte, in Muntii Retezat!

miercuri, iulie 16, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Cu mintea la Plaja cu ganduri si muntii cu provocari si cu dor de " Climbing mountains outside is climbing mountains inside", invitatia la Festivalul "Drumetii montane" imi pica asemenea razelor de soare intr-o zi cu nori. Adica, pe suflet. In primul weekend din august, asociatia Drumuri montane & grupul Jnepenii va face program in Complexul Turistic Cheile Butii, Hunedoara, din Muntii Retezat. Cazare in conditii de lux, la mii de stele, in corturi sau alegand alternative in complexul anterior mentionat.

joi, 10 iulie 2014

Cum era sa fiu cetatean responsabil si aproape (nu) mi-a iesit

joi, iulie 10, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Fiind date doua puncte, orase apropiate de provincie, sa se calculeze cati nervi iti poti face la parcurgerea distantei dintre ele, folosind transportul in comun.
     Se intampla urmatoarele: la capat de linie ma sui intr-un microbuz, motocar regional, ocup un loc si astept plecarea. E si aici o strategie, nu poti sa stai jos decat daca mergi toata ruta, altfel, stai in picioare, lasand scaunele libere pentru pasagerii mai "plimbareti". Inainte de plecare, "un sef" de-al soferului vine si ia banii pentru bilete. Bilete pe care nimeni nu le primeste. Prin sef intelegandu-se un individ care tine inventarul banilor incasati la fiecare plecare a masinilor din statie. Apare si soferul si, in sfarsit, plecam. Noroc cu programul fix, nu cu asteptarea ocuparii tuturor locurilor.

miercuri, 9 iulie 2014

De 9 iulie

miercuri, iulie 09, 2014 Scris de Cristina 2 comentarii
     Timpul trece şi azi s-a împlinit un an. Am reluat în gând şi un 14 martie şi alte intervale succesive. În tăcere, speranţă şi recunoştinţă pentru prezent.
     Tu îmi mulţumeşti mie în repetate rânduri, nejustificat, pentru firesc. Eu îţi mulţumesc, poate insuficient glăsuit, pentru lecţiile constante pe care mi le arăţi. De optimism, credinţă, sinceritate. E aceeaşi situaţie din "tinereţe", când ieşeam undeva şi molipseai pe toată lumea din jurul tău cu energie şi poftă de viaţă şi toţi ochii erau pe tine. Doar alt context.

     Da, ai căzut azi, la propriu. Şi te-am ridicat. Ce palpabil se concretizează metaforele uneori, întinzi mâna şi vezi. M-ai speriat tare astăzi, la fel cum m-am bucurat ieri pentru "expediţiile" noastre. Şi ai primit celule si inimi şi asigurarea că lucrurile vor rămâne la fel. Cu siguranţă nerostit, cu certitudine asumat. Să simţi şi să crezi.
     Azi, de 9 iulie. Şi în fiecare zi.

marți, 8 iulie 2014

La răscruce de alegeri

marți, iulie 08, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Era căldură și, totuși, frunzele ghivecelor colorate înșirate în curtea de la țară foșneau ușor.
     Stăteam și știam că e așteptarea dinaintea plecării, frământarea dinaintea exuberanței. Calmul de dinaintea agitației.
     Am închis ochii doar ca să văd ce nu mi se mai plimbă în fața ochilor, nu mai spunem nimic, pentru că vorbesc planurile pentru noi.
     *
     Dă muzica tare, inspiră și expiră adânc, fă-ți bagajele și hai!
     Împachetează răbdare și entuziasm și încrucișează două degete pentru norocul de a regăsi lucrurile așa cum le-ai lăsat și oameni câți. Să nu ratezi momente, să nu regreți clipe.
     *
     Am pus nordul pe hartă, de acum și vestul!



vineri, 20 iunie 2014

Niciodată nu e prea târziu...

vineri, iunie 20, 2014 Scris de Cristina 1 comentariu
...să miroasă  în casă a căldură de lemne arse în sobă, chit că-i jumatatea lui iunie.
...să mănânci o burtă de cireșe apoase și sparte de grauri, din pomii copilăriei, chit că la Lidl se găseau caserole ireproșabile.
...sa numeri bălțile după ploaie și să te stropești pueril, conștient fiind de riscuri, cauze, bucăți de medicină.
... să alergi prin iarba necosită, doar așa, din impulsul palpabilului de a lăsa urme, chit că vei îngreuna o muncă.
...să-i arăți bunicii poze pe Facebook, fără să ridici probleme de conectivitate și securitate.
Niciodată nu e prea târziu pentru verde crud dincolo de laptop, pentru cabinet închis conform programului și călătorii, multe călătorii. Niciodată nu e prea târziu pentru planuri, inclusiv pentru somn mai mult si vise asemenea.
Și nici pentru (la) fix.

joi, 19 iunie 2014

Amintiri din alta viata

joi, iunie 19, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Acum multa vreme, ea prinde autocarul pe ultima suta de metri, pe un traseu care nu-i este uzual. Plateste biletul si ocupa singurul loc ramas liber. Langa el. Se facea comoda pentru  calatoria care avea sa dureze putin sub doua ore, cand el, cu laptopul deja pe genunchi, o intreaba daca vrea sa se uite cu el la un film. Nu avea casti. Ea accepta cu spontaneitate, el zambeste complice.

     Filmul ruleaza anevoios intre statiile numeroase, constituind tot atatea roiuri de intrebari si raspunsuri, avalanse de curiozitati si zambete. Totusi, niciunul dintre pasageri nu se plange de context. Pana la urma, ce sa fie mai enervant: coloana sonora a unei comedii romantice presarate cu situatii stupide sau dialogul entuziast a doi adolescenti amuzati de sincronizare? Ea e genul de adolescenta stearsa, care se remarca prin banalitate ascutita. Fara sa stie cum, un tip o convinsese cu ceva timp in urma ca are ceva special, nici ea nu stia prea bine despre ce anume era vorba, dar miza pe aceasta descoperire interioara ori de cate ori se gandea la cum o catalogau altii, la impactul pe care il lasa asupra celorlalti primul contact. Si desi nemultumita de concluzii, zambea cu superioritate. El era un pusti vorbaret, dornic sa descopere nedescoperitul intr-o mana de fata si mai ales sa o convinga pe ea de asta.

miercuri, 18 iunie 2014

luni, 9 iunie 2014

A inceput #FITS2014

luni, iunie 09, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Si e pentru prima oara cand iau pulsul evenimentele chiar din mijlocul lor. E asa o atmosfera la Sibiu, instigatoare de energie si descoperire si un freamat caruia nu vrei sa i te impotrivesti. Chiar daca se mai aduna norii sau lasi spectacolele programate pentru cel de tenis, de la televizor.

     E aglomerat, e forfota peste tot, sunt teii infloriti si inghetata, sunt cafenelele cochete si strada Cetatii cu dinozaurii de la muzeu si pietele centrale si nu poate fi altfel, cand Festivalul International de Teatru nu se rezuma doar la teatru.
     Am fost In pasi de samba, cu London School of Samba, in Piata Mare a fost concertul Andrei, ca apoi sa urmeze un moment cu adevarat la inaltime. Trapezistii Asociatiei Les Lendemains au prezentat spectacolul Les Pepones, acrobatic, aerian si burlesc. Au fost momente de respiratie tinuta, de genununchi inmuiati pentru fiecare salt, pentru fiecare mana intinsa in secunda potrivita si pentru fiecare cazatura in plasa de siguranta. Pentru ca da, ca si in viata, nu a mers totul perfect si astfel am privit cea mai palpabila metafora despre cum cazi, dar nu te opresti: te ridici si continui sa fii la inaltime, cu zambetul pe fata, chiar.

     Spectacolele stradale au inclus si ritmuri de saxofon cu belgienii Sax a Fond sau Parada Fanfarei din Pisa. The arhitects of air au adus in Piata Mica din Sibiu Luminarium Mirazozo, un castel gonflabil, colorat si calduros, pe care Dragos l-a surprins mai detaliat.

     Platforma de arta urbana, "Ziarul orizontal" al lui Dan Perjovschi pe zidul de langa Teatrul National Radu Stanca reprezinta o suma de comentarii sociale asupra carora merita sa-ti arunci un ochi si un gand.


                                           

     Ramane o bucurie personala ca am bifat vizionarea spectacolului Faust, in regia lui Silviu Purcarete. Si toate celelalte momente care nu sunt incluse in programul festivalului, mai ales cand Dumbrava Minunata si Muzeul Civilizatiei Populare Traditionale Astra sunt doar la o tura de bicicleta departare de centru. La fel si Paltinisul.

     Prezenta mea in capitala culturala europeana din anul 2007 se apropie de sfarsit, dar Festivalul de Teatru International de la Sibiu continua pana pe 15 iunie si macar pentru un weekend, fie el prelungit sau nu, merita sa traiesti experienta diversitatii culturale.

joi, 29 mai 2014

Dor de mare, mare dor

joi, mai 29, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
Mai multe imagini, cat o mie de cuvinte si alte sute de mii de doruri si amintiri cu soare.
Statiunea Eforie Sud, la inceput de mai, capricioasa ca o printesa indragostita. Nu degeaba numele i-a fost candva Carmen Sylva, inainte de Movila- Techirghiol .

miercuri, 28 mai 2014

Un regret mai regretat ca altele

miercuri, mai 28, 2014 Scris de Cristina 1 comentariu
     Deasupra tuturor regretelor mici, de care mă lovesc inevitabil prin oglinzi sau amintiri, domnește unul foarte mare- regretul de a nu fi făcut un sport susținut. Poate tenis, poate înot, măcar handbal sau balet. În sfârșit, orice fel de activitate fizică.
     Regretul de a nu fi deprins rigurozitatea unei discipline ca stil de viață. Eu mă alint și mă plictisesc, nu neapărat în ordinea asta.

marți, 27 mai 2014

13 lucruri pe care le evită oamenii puternici din punct de vedere mental

marți, mai 27, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     De la Amy Morin citare, psihoterapeut și asistent social clinic, de pe facebook citire, putina spalare intru uniformizarea mintii, dar poate si un strop de modelarea temperamentelor, desi nu am fost niciodata o fana a textelor de genul "Cum sa.... in 10 pasi " si de ceva vreme nici macar a cartilor de autocunoastere:

     1. Nu pierd timpul compătimindu-se. N-ai să întâlnești oameni puternici mental care să se plângă de circumstanțele în care se găsesc sau să insiste asupra faptului că nu au fost tratați cum trebuie. Ei au învățat să-și asume responsabilitatea pentru acțiunile și rezultatele lor și au o înțelegere intrinsecă a faptului că, adesea, viața nu e corectă. Ei sunt capabili să iasă din situațiile dificile cu conștiință de sine și recunoștință pentru lecțiile învățate. Când o  situație se termină rău, ei răspund cu expresii cum ar fi "Ei, bine…" Sau poate, pur și simplu, "Mergem mai departe !"
     2. Nu-și cedează puterea. Oamenii puternici evită să ofere altora capacitatea de a-i face să se simtă inferiori sau prost. Ei înțeleg că sunt la control în ceea ce privește acțiunile și emoțiile lor. Ei știu că puterea lor stă în capacitatea de a-și gestiona modul în care răspund.

miercuri, 21 mai 2014

E soare

miercuri, mai 21, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
Să-ți închidă porii dușului matinal, târziu, în lentoare și răsfăț.
Să-ți mângâie obrajii, printre ramurile de liliac scuturat, care umbrește balansoarul în care tu îți adormi temerile și-ți statornicești fuga de compromisuri. Același balansoar.
Să-ți începi ziua cu două vești bune și tot atâtea planuri grozave, ca ziua să devină și mai și.
Să-ți fie senin, ție și alor tăi. Glasul, gândul, zâmbetul.
Să fie liniște, sărbătoare și timpul parcă să stea, să cauți să nu-l mai măsori. Să nu fie tăcere.
Să fie echilibru si decizii inspirate. Și oamenii asemenea.
Să fie căldură si apropiere, să nu mai fie distanțe.
Să fie soare.

luni, 19 mai 2014

Un moment de eternitate- Peștera Valea Cetății, Râșnov

luni, mai 19, 2014 Scris de Cristina 1 comentariu
     Peștera Valea Cetății este o atracție turistică nouă, situată între Cetatea Râșnov și Poiana Brașov, la 3, 5 km de Râșnov. Face parte din aria naturală protejată cu același nume, pe povârnișul vestic al Masivului Postăvaru.
     Formată în anul 1949 în urma unei explozii hidraulice și descoperită în 1954 de un grup de tineri din Râșnov, peștera este deschisă vizitării d-abia din anul 2010, după un proces lent de restaurare și amenajare. Din punct de vedere geologic, prezină pereți cu scurgeri de calcit, tavan cu stalactite și planșeu stalagmitic, cu grosimi de 10-40 cm.  Apa infiltrată în cavitatea peșterii se dispune în toată rețeaua de galerii, coroziunea ducând la lărgirea spațiilor acestora.

sâmbătă, 17 mai 2014

Din nou, despre Festivalul International de Teatru de la Sibiu

sâmbătă, mai 17, 2014 Scris de Cristina , 2 comentarii
     Nu am nicio amintire legata de Festivalul International de Teatru de la Sibiu, nici de la fata locului, nici macar de la televizor, pentru ca nu mai practic acest sport de ceva timp.
     Totusi, de FITS am auzit din mediul online, de pe vremea cand Ruxa era community manager. Se intampla in 2011. Jurnalul ei de festival era atat de expresiv si instigator la facut bagaje, dar eu eram tot studenta si tot inradacinata in prioritati universitare. Atunci mi-am facut o idee cu ce se mananca cultura disecata in spectacole de teatru si dans si concerte sau manifestari stradale. Programul, atmosfera, dar mai ales oamenii si magia din jurul lor. Invidiam satisfactia celor prezenti si ma documentam despre numele si momentele care pareau cele mai atractive din festival, dar doar din anul urmator am incercat sa fiu parte din beneficiarii directi ai festivalului, profitand de oferta Cristinei Bazavancare cauta corespondent pentru relatari din Sibiu: Cultura face diferenta. Nu a fost sa fie.

joi, 15 mai 2014

"In the mood for Prokofiev" sau invitatie la simtit frumos

joi, mai 15, 2014 Scris de Cristina , Niciun comentariu
     Pe violonistul Alexandru Tomescu l-am vazut jucandu-se cu Stradivariusul la Sala Radio, in Bucuresti, sub bagheta dirijorului Gerd Schaller. Si a fost o seara armonioasa, la mijlocul lui noiembrie 2012. Nimic deosebit, ca doar capitala musteste de evenimente culturale, de care sa te tot bucuri.
     Bucuria este, insa, mult mai mare cand nu mai locuiesti in Bucuresti si afli ca se intampla evenimente si in universul tau, cand traiesti senzatia ca in provincie activitatile culturale se subtiaza, intocmai stratului de ozon. Mai mult decat o impresie, simti realitatea pe plictiseala ta!

marți, 13 mai 2014

Pasiune pentru natura, la Muzeul de Istorie Naturala din Sibiu

marți, mai 13, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Sunt locuri in Sibiu care imi par ca nu se bucura de suficienta apreciere a calatorului dornic de cunoastere si de luat acasa o farama de Ardeal. Un exemplu este Muzeul de Istorie Naturala, parte a Muzeului National Brukenthal, alaturi de Biblioteca Brukenthal, Galeriile de Arta Europeana, Romaneasca si Contemporana, Muzeul de Vanatoare, cel de Istorie si cel de Istoria Farmaciei.

vineri, 9 mai 2014

Hotul de cuvinte, Markus Zusak

vineri, mai 09, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     sau Cum sa dai cuiva o bucatica de cer?
     ***
     Germania sub conducerea lui Hitler. Nazisti, comunism si evrei.
     Si Liesel Meminger, traindu-si copilaria cu bucuriile aferente, dar mai ales cu drama mortii fratelui mai mic, a disparitiei mamei sale si mutarea la parintii adoptivi, Rosa si Hans, femeia cu parul de elastic si barbatul cu ochii de argint. 
     O perspectiva narativa inedita, dar structura liniara.
     Scurte lectii de germana, nu neaparat cele mai educative: saumensch ori saukerl ori arschloch, Alles ist scheisse!

joi, 8 mai 2014

Cum mai stau cu fericirea? #100happydays

joi, mai 08, 2014 Scris de Cristina 1 comentariu
     E drept ca nu m-am tinut de treaba asta prin care am incercat sa cumulez 100 de zile fericite. Sau macar 100 de bucurii consecutive, chiar din zile nu tocmai asa. Nimic nou, consecventa nu e punctul meu forte! :)
     Nu a fost , cu siguranta, lipsa timpului, dar, in mare parte, a fost lipsa conexiunilor. Putin impusa de "coma" telefonului care zace in service, putin voita prin constientizarea excesului de TIM nenecesar.
     Cumva, e cum zice baiatul asta:

luni, 5 mai 2014

Sibiul in festival, 6-15 iunie 2014

luni, mai 05, 2014 Scris de Cristina 4 comentarii
     La Festivalul International de Teatru Sibiu imi doresc sa ajung de cand eram tot studenta si colocviile si apropierea sesiunii de vara umbreau orice alta optiune, fie ea culturala, in topul prioritatilor.
     Nu a fost sa se intample pana acum, nici anul trecut, nici acum doi ani. Bine, rememorarea asta vine din consemne blogosferice, ce bine! Cine isi mai aminteste ce dorinte or fi fost inainte?

vineri, 18 aprilie 2014

Declarație de dragoste, la distanță

vineri, aprilie 18, 2014 Scris de Cristina 2 comentarii
Vouă, cei care ați rămas acolo când eu am venit aici.
Vouă, cărora vă scriu mai des decât vă vorbesc și vă vorbesc mai mult decât vă văd.
Vouă, cărora vă ghicesc zâmbetele pe tastatură sau în display-ul telefonului mobil, cărora vă proiectez mental mimica atunci când gândiți un "gizăs" sau gesturile de fiecare dată când folosiți cuvinte cu hashtag.

miercuri, 16 aprilie 2014

Faust @Teatrul "Radu Stanca", Sibiu

miercuri, aprilie 16, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
   Faust si Mefisto, Silviu Purcărete, Ofelia Popii si Ilie Gheorghe. Sibiu, martie 2014. O dorinta foarte veche, lipsita de concretizare, care a fost si de data asta aproape de o noua amanare, la o urgenta departare si cateva minute intarziere.
   Intr-un weekend de februarie pe sfarsite am gasit invitatia la Ruxa, pe care nu o mai urmarisem constant de ceva vreme. Si atunci a fost sa fie!

luni, 14 aprilie 2014

Erica, vol. 3

luni, aprilie 14, 2014 Scris de saramon Niciun comentariu
În această dimineață, pe Erica o învălui un sentiment cu care nu era familiară. Era un amestec straniu de singurătate, nesiguranță și fericire.

Se uita în oglindă și își studia cu atenție ridurile de pe față, încercând să-și amintească momentul în care a observat apariția fiecăruia în parte. Și trebuie spus că Erica avea o memorie de-a dreptul uluitoare.

Părul îi era ușor ciufulit, dar astăzi nu avea niciun chef să-l mai pieptene. Totuși, rămase puțin surprinsă când își dădu seama că nu poate distinge niciun fir alb care, cel mai probabil, ar fi convins-o să se vopsească pentru prima dată. Cu toate acestea, zăbovi câteva momente gândindu-se la ce culoare i s-ar potrivi mai bine.

joi, 10 aprilie 2014

Erica, vol. 2

joi, aprilie 10, 2014 Scris de saramon Niciun comentariu
Cris începu deodată să alerge. Însă, nu pentru că s-ar fi grăbit undeva anume, ci pentru că avea certitudinea că dacă n-ar face-o, ar îngheța cât de curând.
În plus, îl cuprinse o inexplicabilă stare de teamă. Avea senzația că este într-unul dintre acele vise care nu-i dădeau pace în nopțile cu lună plină și-l obligau să se trezească la ore imposibile.

joi, 3 aprilie 2014

Erica, vol. 1

joi, aprilie 03, 2014 Scris de saramon Niciun comentariu
Era copil când a văzut prima ninsoare. Însă, prima zăpadă de care-și amintește se întâmpla într-o vară, câțiva ani mai târziu. Era rece și gustoasă. Dar îi plăceau mai mult țurțurii ce se formau ca reacție la privirea ei. Aveau un gust venit parcă dintr-o altă lume. O lume de care părinții ei încercau s-o țină departe, dar care, pe ea, o fascina. N-a înțeles niciodată de ce. Până în această dimineață.

La o primă vedere, Erica era o fată obișnuită. Nu ieșea cu nimic în evidență, poate cu excepția nelipsiţilor ochelari de soare, cu ramă verde-smarald, în spatele cărora își ascundea privirile. Însă, dacă cineva ar fi îndrăznit să o cunoască mai bine, i-ar fi observat atingerea rece, săruturile ca de gheață și faptul că berea din mâna sa era întotdeauna exact la temperatura potrivită pentru a putea fi băută, chiar și în mijlocul celor mai caniculare zile de vară.

joi, 27 martie 2014

miercuri, 12 martie 2014

luni, 10 martie 2014

Care e ultimul lucru nou pe care l-ai făcut?

luni, martie 10, 2014 Scris de Cristina 4 comentarii
La mine a fost un meci de hochei, prima oara în tribuna Patinoarului Olimpic Brașov.
Dab Docler versus Corona Wolves Brașov, joc din Liga Mol, încheiat cu victoria gazdelor. Au fost prelungiri și golul de aur, ceva lovituri și doar puțină violență pe gheață, crose care au zburat prin aer și pucuri printre fani, multe penalizări și la sfârșit, ca semn al aprecierii jucătorilor de către suporteri, și mai multe bomboane aruncate din tribune. Dacă aș fi știut, mi-aș fi păstrat ciocolata neatinsă până la sfârșit, uof!

sâmbătă, 8 martie 2014

miercuri, 5 martie 2014

miercuri, 12 februarie 2014

Fericirea la timpul prezent

miercuri, februarie 12, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Eu, mezina mofturoasă a familiei, copilul care strecura legume din ciorbe și se strâmba atât de des la farfuriile cu felul doi, studenta crescută în cămin în strânsă fraternitate cu microundele, m-am apucat de gătit. Ok, nu știu toate diferențele dintre bobul lung, scurt sau rotund de orez în ciorbe și nici nu mă pricep la estimat exact "sarea după gust" sau " faină cât cuprinde" Și definim conceptul de gătit dincolo de înțelesul comun al cartofilor prăjiți sau pastelor.

sâmbătă, 1 februarie 2014

Să speri înseamnă fericire

sâmbătă, februarie 01, 2014 Scris de Cristina 6 comentarii
     Ieri mi-am pierdut portofelul. Nu mi s-a furat, nu și-a luat singur viața în piept. L-am scăpat (din vedere), într-o situație în care am vrut să împac și capră, și varză, și muncă, și voluntariat, și punctualitate, și condenscendență. Nimeni nu ne poate salva de noi înșine.

vineri, 31 ianuarie 2014

Ține minte, altfel.

vineri, ianuarie 31, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Pe pagina de facebook a blogului, de care nu mă mai ocup personal în ultima vreme, grație setărilor de admini multipli, se desfășoară cu entuziasm #100happydays. Dau cu fericirea de toți pereții. Și am și mobilizat o mână de oameni dragi, mai greu sau mai ușor de convins, care sunt molipsitori cu fericirea lor (încă) la zi.

miercuri, 29 ianuarie 2014

#100happydays

miercuri, ianuarie 29, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
     "Poți fi fericit 100 de zile la rând? e o întrebare bună. Deși, aparent,"71% din oamenii care au încercat să completeze această provocare, nu au reușit, motivând lipsa de timp ca principala cauză"
     Un exercițiu de fericire e o provocare interesantă.

luni, 27 ianuarie 2014

marți, 7 ianuarie 2014

INCREDIBIL! Guest-post cu tigani si manele

marți, ianuarie 07, 2014 Scris de Cristina 2 comentarii

     Dandu-se textul de mai jos:

nici macar avertizarea "Ai grija ce-ti doresti ca se poate indeplini" nu-si mai are rostul. E de prisos sa mentionez ca eu ma asteptam sa primesc in scris despre contopirea omului cu natura, despre verde si "Peace& love".

duminică, 5 ianuarie 2014

Stop cadru, pauză. Acțiunea mai târziu.

duminică, ianuarie 05, 2014 Scris de Cristina Niciun comentariu
O pisică din cele trei se alintă leneșă în cearceafuri. Cea portocalie se agită la picioarele domnului, de a treia nu știm nimic
Ceaiul aburește în porțelanuri pictate în culori vii, de mâini hotărâte. Risipește aburi calzi și dulci de citrice în tot living-ul. E atâta senzație în încăpere, că nici să tragi din țigările cu aromă nu-ți mai vine.
Undeva, în afara imaginii zoom-ate, într-un cuptor se înfierbântă atmosfera. Homemade & eco-friendly.
E un interior modern, construit ca în tehnicile narative, unde exteriorul prefigurează acțiunea și unde, din progresia detaliilor acumulate, crezi că știi ce urmează.
Pe birou e o ordine nespecifică, o oraganizare leneșă, ca de vacanță, cu teancul de cărți recente așezat piramidal și celelalte câteva cărți neterminate, îngrămădite mai departe. Mail-ul a fost salvat de schițe, agenda de promisiuni. E curat și în minte.
E cald, nu numai din calorifere. E cald și în suflet.
---
Doar că eu nu beau ceai. Și nici nu mai citesc lecturi picate din mână.

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Rush (2013)

sâmbătă, ianuarie 04, 2014 Scris de Cristina 3 comentarii
Rush e o datorie deja veche, dar inseamna pentru mine ceea ce a fost The words in 2012, din foarte multe motive si putine cuvinte care sa explice alegerea. Tin minte o gramada de detalii actual irelevante, dar pline de semnificatii de tot felul. Si ceva zambete si tot ce a urmat dupa.