Valul tău din marea lor

     Recent, "fericire, curcubeie și un pepene roz" ajung la ușa de unde s-a făcut cererea metaforică, în forma cea mai palpabilă cu putință. Eu am fost observatorul transferului, detașat, solitar și zâmbăreț și momentul mi-a întărit, cumva, toți demonii cu care încerc să cad la pace în ultima jumătate de an. Mai bine deloc decât degeaba.
 

     
     Când e august și vară și soare și poze de socializare cu plaje cu nisipuri și anatomie expusă superficial (sau nu!), iar eu mă împrietenesc cu aragazul din dotare, când îmi sfârâie palmele după niște bocanci plimbați pe vreun traseu și mă arde pielea de dorul vreunui apus prelins în mare, la Vama gândurilor, iar eu nu dorm nopțile de griji febrile, este timpul pentru reconfigurări. Că nu trebuie să fie 1 ianuarie pentru rezoluții mentale, deși ar putea fi zilnic pentru moral. Mai bine în ritmul tău, decât luat de val.

     ***
     Zilele astea îmi sunt de ascultat. Și e diferit de ce a fost. E cu multă împăcare și acceptare. Și conservare motivațională și entuziasm și primul pas din drumul de 1000 km.
     Și timpul meu de acum e diferit de ceea ce credeam că ar putea să fi fost fericirea.
     Pentru că și ochelarii prin care privesc realitatea sunt noi!