miercuri, 26 decembrie 2012

Catalog personal blogosferic- to be continued!

miercuri, decembrie 26, 2012 Scris de Cristina 4 comentarii
     Deși câștig zilnic mult timp consumat din link în link, vacanța se lasă cu amnezie, că acum zău că nu-mi ies rândurile la enumerare. Consemnez aici că o ador pe Cristina Bazavan, mi-e simpatică și îi admir stilul jurnalistic profi și statutu-i de formator de opinie. De asemenea, o urmăresc îndeaproape pe Ruxandra Predescu, printreranduri.  Așadar, într-o ordine alfabetică neexhaustivă, ce se va contura pe parcurs, dau trafic următoarelor nume:

A-Ariel Constantinof- biciclist bucureștean curajos și motiva(n)t.
B-

sâmbătă, 22 decembrie 2012

Plaja cu gânduri și munții cu provocări

sâmbătă, decembrie 22, 2012 Scris de Cristina 2 comentarii
     Deși destinația de deconectare virtuală mi-este o plajă cu gânduri tolănite la Soare, cam dintotdeauna am preferat muntele și metafora ascensiunii, transpusă în viziuni personale. În consecință, turismul real se întâmplă mai mereu în bocanci și cu rucsac în spate, de prea puține ori în costum de baie și geantă de plajă. Cred că muntele te expune mai mult decât incită o plajă de nudism, etalează din conținut în special în orânduiri interioare și provoacă la dezbrăcat metaforic, mult mai solicitant decât aruncatul sutienului pentru plajă topless în vremuri fierbinți.
     Muntele îți arbitrează în parametri obiectivi competiția în care participi umăr la umăr cu tine, te aduce față în față cu aspirații și limite, cu provocări și riscuri, libertate și eșecuri, renunțări, victorii personale și lectii de fair-play. Munții îți aduc viziunea.

vineri, 21 decembrie 2012

(Lipsa de) Autocontrol!

vineri, decembrie 21, 2012 Scris de Cristina Niciun comentariu
     Mi-am dezactivat contul personal de Facebook, nicidecum pentru prima oară în ultima vreme, din simpla lipsă de discipina și rigurozitate. Din lipsă de autocontrol.
     M-am surprins de mai multe ori în mijlocul a ceva important de făcut, cel mai adesea obligații cotidiene, pierzând timpul pe Facebook. Nici nu conștientizez exact când se taie firul, care e pasul dintre "fac ce am stabilit" și "să vad ce mai e nou", care e declicul mecanismului de delăsare și momentul când cedez impulusului de a renunța la dozarea efortului, alegând calea ușoară. Și dacă nu ar fi un an plin de provocări intelectuale, zău că nu m- aș crampona la nivelul acesta de desacralizarea timpul meu.

sâmbătă, 15 decembrie 2012

Moș Crăciun e Magic!

sâmbătă, decembrie 15, 2012 Scris de Cristina 3 comentarii
 
Expeditor: Mos Craciun, Polul Nord
Destinatar: Fata de pe plaja cu ganduri
Data postala: 12.12.2012

Draga Cristina,

Asteptam cu nerabdare scrisoarea de la tine! Stiu ca ai fost o mica magiciana anul acesta, aducand de multe ori zambete celor din jurul tau :) Tocmai de aceea, pentru ca ai fost cuminte, Mosul iti multumeste!

Ce mai este prin studentie ? Sunt convins ca ai trecut peste toate hopurile si ca ai invatat o gramada de lucruri interesante! Ma bucur mult ca nu ai uitat sa pretuiesti timpul liber. Stiu ca iti place bloggingul, iar asta e un lucru minunat!



vineri, 14 decembrie 2012

La încă niște (mulți) ani împreună!

vineri, decembrie 14, 2012 Scris de Cristina 1 comentariu
     Primul an de dat contur gândurilor pe plajă a trecut, prima postare prefigurându-se după ce cu două zile în urmă fusesem la mare pentru prima dată iarna. Era blândă și prietenoasă, departe de furia înghețată care a urmat apoi în ianuarie. Plaja era goală, dar plină de voci care țipau într-un colț cranian. Și am zis să le eliberez, să le pot expune Soarelui ori de cate ori ma bruiază a inspirație, dor, supărări sau bucurii. Ori de cate ori mă definesc.


    Am început scrierile într-o manieră personală. Prea amprentat.
    Apoi am schimbat registrul, înlocuind perspectiva anterioară cu abordări generale, cu topicuri primite. Ca de obicei, începutul de an a fost optimist, cu 2012 zâmbete propuse.
     Februarie a fost cu sesiune și cu puțin timp de gânduri.

miercuri, 12 decembrie 2012

Atâtea motive, cât fulgii din ninsoare!

miercuri, decembrie 12, 2012 Scris de Cristina 12 comentarii
     Îmi place iarna pentru puful ei și pentru crezul că fiecare ninsoare e metafora șanselor pe care le primești. Să uiți, să ierți, să te recompui, să acoperi, să ascunzi firimiturile regretelor sub preșul strălucitor, departe de sensul peiorativ al concretului, în lumini magice. Să te lași orbit de reflexii și să închizi ochii atunci când nu vezi de vreme rea, dar să nu te oprești.
     Îmi place frigul că te dezmorțește sufletește și zăpada pentru consistența franjurată din urbe, dar
întotdeauna catifelată în proiecții mentale bucolice. Pentru puritatea care amprentează cotidianul și pentru toate hornurile fumegânde care încălzesc nu pereți, ci acasă. Îmi plac mâinile împreunate care se încălzesc în același buzunar și nasurile reci care dezmiardă obraji de aceeași temperatură.